Ion Rotaru – ,,O Istorie a literaturii române de la origini până în prezent”

 Ed. Dacoromână, Bucureşti 2009, pag. 916 ISBN 973-7782-42-9
,,Printre ultimii nemţeni apăruţi în arenă, trebuie menţionată neapărat şi Emilia Ţuţuianu (n.12 iulie 1961, Rîşca, Suceava) absolventă a facultăţii de filozofie din Iaşi, fondatoarea Editurii Muşatinia din Roman (2002) cu două cărţi de poezie: Flori de măr şi În amurg (editura Timpul, 2002).
Cum era de aşteptat (v. Finalul secţiunii de faţă, unde apare întrebare: „Poezia – încotro?”) este o poetă liberă de orice veleităţi- prejudecăţi post- trans- ultra etc. moderniste, nu caută originalitatea cu orice preţ.
Emilia Ţuţuianu este ea însăşi în tot ce a scris, nu mult mai originală decât toţi ceilalţi din generaţia sa.
Printr-o intuiţie artistică absolut normală, pe potriva temperamentului său şi talentului firesc, e o… neoeminesciană sau mai bine am zice, pioniera unui fel de nou dulce stil clasic retro şi totodată… romantic, aproape unic în câmpul liric de azi. Se lasă captată în curata anarhie a firescului, a naturii, în chiar sensul schillerian şi totodată, repetăm, (neo) eminescian din celebrul eseu din Uber naive und sentimentalische Dichtung (1796-96).
Cu asta vrem a spune că poezia ei, poezie adevărată, liberă de orice „mode”, rezidă într-o fericită fuziune dintre Natură şi Ideal, totodată eliberată de idealismul filosofic livresc, dar şi de realismul vulgar, prin definiţie banal, artificial, contrafăcut.
Ca atare, poeta de la Roman cântă Casa bunicilor, Bunica, Bunicul, frumuseţea, în spirit, a Agapiei, totul interpretat printr-o permanentă fuziune sentimentală în sensul unui Ionel Teodoreanu sau Ibrăileanu şi ceilalţi nostalgici ieşeni şi moldoveni „middle class” de pe la începutul secolului XX:

„Pereţii casei bunicilor
sunt prăfuiţi cu dureri,
Pereţii casei bunicilor
sunt văruiţi cu lacrimi…
Icoanele de pe pereţi,
Vorbesc despre IUBIRE!” etc.
„în celesta lumină sidefată,
Cu stiraxe pleoape de fum
în Agapia tainic s-arată,
Al reginei nopţii parfum”.

Anticul adagiu, fugit irreparabile tempus, filtrat prin proustianism, este de rigoare:

„Vreau să retrăiesc totul…
pentru că timpul devine un hoţ
al vârstelor şi fuge… fuge… fuge”. (Pioşenie).

De astă dată „Inima”, „petic de cer”, protejat de un pumn de pământ, ţine loc de turn de fildeş al eului liric:

„în inima mea
sălăşluieşte un petic de cer
şi un pumn de pământ…
Pentru a-mi proteja inima,
de buruieni omeneşti,
desţelenesc pământul
cu eclata carului mic,
pentru a afla în adâncuri
Misterele Eleusiene,
le ascund fericită,
în al meu petic de cer” (Inima mea).

Vântul „se plimbă” prin părul poetei, „timid”, în chip de suav Sburător – „Zefir” care o urmăreşte „cu pasu-i uşor” şi-i şopteşte:

„Cui vrei să te dărui
Cu atâta iubire şi dor?”.

Ninsoare cu flori de măr, un laitmotiv în poezia Emiliei Ţuţuianu, sugerează interpenetrarea elementelor, trăiri inefabile acute ale erosului adolescentin etern: „De câte ori ninge (sintagmă nichitiană, v. p. 740 şi urmat nota de subsol, supra) cu flori de măr,/ simt că trăiesc miracolul devenirii…/ Le iau în palme, le sărut dar ele se metamorfozează/ în lacrimi, ce cad una câte una…/ pentru a îmbrăţişa pământul/ cu flacăra iubirii…” (Secvenţe).
Unda satirică la adresa stricării frumosului sentimental-impresionistic abia se simte, discret în ,,Iubire prin Internet”. Piesa datează violent momentul când tehnica ultramodernă urâţeşte iubirea:

„S-au cunoscut pe Internet
Ea brunetă – El blond,
El brunet – Iar ea blondă –
ei blonzi amândoi…
sau amândoi bruneţi”

Ea numai o… jucărie care denotă compunerea calculată, automatismele de rând, radotajul în gol nefiind în stilul poetei de la Roman, repet, o cunoscătoare a „clasicilor”, de la Eminescu încoace, mai ales cu tot cu simboliştii.
Stilul frumos retro, cât se poate de nimerit în contextul volumului intitulat ,,În amurg” se poate vedea bine şi în… pantumul din Viaţa şi Moartea, reluare cu mare demnitate epigonică, la vedere, după baudelaire-iana Harmonie du Soir, secvenţa a XLVII-a din Les fleurs du mal, parcă anume ţinându-se seamă de Bolileau care îndeamnă imitatoarea (creatoare!) a marilor maeştri. Exoticile ritmuri malayeze sună şi în româneşte cât se poate de exact, denunţând cultura şi meşteşugul:

„În zori, când soarele cu şoapte se răsfrânge,
Lumina cu steliţe piteşte-n ea ivirea…
Suav parfum de roze mărturisesc iubirea,
Şi în tăcute vise,chemarea lor se frânge…
Lumina cu steliţe piteşte-n ea ivirea…
Clipa străvezie ca amintire trece,
Şi-n tăcute vise, chemarea lor se frânge,
Pământul reînvie ca dintr-o lume rece.
Clipa străvezie ca amintirea trece,
Cu gânduri grele, crengi de cais s-apleacă,
Pământul reînvie ca dintr-o lume rece,
Să le adune-n vise ce vin, trăiesc şi pleacă.
Cu gânduri grele, crengi de cais s-apleacă,
Îmbrăţişând pământul cu amăgiri deşarte
Să le adune-n vise ce vin, trăiesc şi pleacă.
Tot ce a fost viaţă şi neatins de moarte.”

 

 

Ion Rotaru – ,,O Istorie a literaturii române de la origini până în prezent” p. 915-916

Advertisement

Gheorghe A.M. Ciobanu – Portrete printre rame: Emilia Ţuţuianu Dospinescu

sensibilă, interiorizată, lirică, ordonată, criticistă, ascendentivă, imaginaţie creativă, vizualică, dualică, modestă, sinceră, atentă

Dacă, pe parcursul acestei mini-galerii de „creionări”, în „allegretto”, a câtorva oglindiri contemporane, am întâlnit unele „personalităţi accentuate”, iată acum şi o „rara avis”, ce ar putea constitui o altă grupare psihologică, pe care s-o denumim acum, „pro domo”, cu atributul de „paralongată”. Un „para” ce te poartă cu gândul la cele trei surori Brontë, din care una orbitează în jurul corelaţiei noastre, chiar şi prin prenume – Emily. O Emilia bucovineancă, devenită, apoi, romaşcancă, roman-vodistă, ca universitate, ieşeancă şi, în prezent, de aproape un deceniu, o „dirijoare” sensibilă de condeie literare, primul, ca poetă şi eseistă ce este, iar secondo, ca „his master’s voice” a Editurii Muşatinia, unde se întâlnesc autori din toată ţara.

Share this:

În fiecare an, grupul de pe lângă revista Observatorul recunoaşte meritele unor persoane prin acordarea unor diplome de excelenţă, aprecieri ale performantelor profesionale, pasiuni.
Pentru noi, este o onoare să vă informăm că, în acest an, la recomandările unor membri ai grupului de la Observatorul , aţi fost aleasă să primiţi această distincţie pentru activitatea si realizarile d-voastra literare si spirituale. Din cauza pandemiei , nu vom mai putea avea traditionala manifestare cultural – artistică cu public si inmânarea acestor diplome – aprecieri. . ( vezi in attached si ultima manifestare cu public din 15 ian 2020 inante de a incepe pandemia ).
Vă rugăm să primiti si să printati această diplomă care o găsiti attached. Un an bun vă dorim, in sănătate si cu realizări pe măsura dorintelor dumneavoastră. La multi ani !
In numele grupului de la Observatorul, Dumitru Puiu Popescu

Dialoguri la ,,Musatinia„ Emilia Tutuianu – Dospinescu „ Un Om cu Suflet și Minte pentru Cultura Mileniului III românesc

Autor: Mariana Cristescu           Cuvantul Liber

In contextul actual, cand se intersecteaza atatea informatii in domeniul cultural si cand totul se afla cu repeziciune, ar fi o pierdere daca accentele culturale dintr-o zona sau alta a tarii nu ar intra in atentie, nu ar fi parte din imaginea intreaga a efervescentei culturale nationale. Orice act cultural este un adaos, un castig adus spiritualitatii unei regiuni. O emblema care se diversifica mereu prin valorile create de persoanele interesate de acest palier al existentei. O individualizare spirituala, cu marca fiecarei culturi regionale este absolut necesara tocmai acum, mai mult ca oricand, cand se poate vorbi de un amalgam cultural. Cum sa ne individualizam? Cum sa marcam ceea ce ne caracterizeaza si ne preocupa, decat prin interventii diferite, prin actiuni variate, sustinute cu si din daruire? Acest lucru il exerseaza de ani buni si dna Emilia Tutuianu, din Roman, care conduce Editura Musatinia. In discutia care urmeaza vom intelege ca mai exista oameni pasionati, care nu-si precupetesc fortele intru propagarea unor idei sau in interconectarea de valori culturale.

Maria Diana Popescu: Emilia Ţuţuianu – „Pentru tine, când vei veni…”

Psihologul Emilia Ţuţuianu, spirit stăruitor în bine şi frumos, pune în circuitul literar un mic seif cu sculpturi ornamentale, filigrane de ordin senzorial sau intelectual, inserate într-o complexă ordine poetică, un dulce-amar-incitant dialog între sinele poetic şi lumea dinafară. Cît de consecventă este poeta cu sine însăşi, cît de supus şi delicat suprapune viaţa sa peste scris, vom desluşi în încercare sa de a ne înfăţişa, prin versuri de fineţe, ceea ce se întîmplă în intimitatea – de atîtea ori dureroasă şi dramatică – sufletului omenesc. Cartea de poeme, ediţie bilingvă „Pentru tine, când vei veni”, „For you when you come …” (traducere în limba engleză – Dianu Sfrijan), Editura „Singur”, invită cititorul să se bucure de un lirism mătăsos, transparent şi, inclusiv, de lucrurile simple care ne înconjoară. Inventarul poetei e pus într-o ordine geometrică: „…pietricele zvârlite departe, pe mal, adunau„ erau zeci, sute şi mii/ şi albe şi negre, maro, cenuşii,/ dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate şi sfere/ venind de departe,

Rencontre littéraire avec Veronica Balaj et Emilia Țuțuianu – Lancement du livre: Stampes imaginares de Veronica Balaj – Bruxelles

Editura Muşatinia a fost invitată la Casa de Cultură Belgo-Română din capitala Uniunii Europene, la prezentarea cărții scriitoarei și jurnalistei Veronica Balaj, Stampe imaginare. Au participat doamna Miu Mihaela Cosmina, Ministru Consilier a României la UE Bruxelles, doamna europarlamentar Maria Grapini şi doamna director al Casei de Cultură Belgo-română, Carmen Drăghici Hopârtean, în prezența unor iubitori de carte românească. Un eveniment cultural printre multe alte remarcabile activități pe care le desfășoară această instituţie în plan cultural şi educațional.
Felicitările mele din inimă pentru această instituţie care realizează o remarcabilă punte de legătură culturală dintre Belgia și România!

Mariana Gurza: Emiliei Țuțuianu la ceas aniversar

cunună de biruință
(Cu drag, Emiliei Țuțuianu)

Nostalgii târzii
prin timpul istovitor
când mărgelele vremii
se deșiră necontrolat
într-o poiană a vieții
unde harfele cântă
și îngerii într-o litanie
împletesc din busuioc sfințit
cunună de biruință.
Izbânda luminată de cer,
aduce prinos
nevăzut,
nerecunoscut,
dar tămăduitor.
Tu, ai rămas aceeași;

Centrul Cultural Spiritual Văratic

Din dorința dlui Sfrijan Dianu de a onora peste timp memoria soției sale, Sheila Margaret, la inițiativa dnei Emilia Țuțuianu și cu acordul Maicii Starețe Stavrofora Iosefina Giosanu și a Consiliului Mănăstirii Varatic, care a oferit terenul pentru viitoarea construcție, în toamna anului 2015 este inițiat proiectul construirii unui Centru Cultural Spiritual, în imediata apropiere a Sfintei Mănăstiri Varatic, pe strada ce duce spre Biserica Sf. Ioan și mormântul poetei Veronica Micle, la numărul 1.

În data de 28 martie 2016, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, acordă aviz favorabil începerii lucrărilor la proiectul conceput de dna Emilia Țuțuianu, și înaintat de Maica Stareță Stavrofora Iosefina Giosanu, pentru construirea unui Centru Cultural Spiritual la Mănăstirea Varatic, proiect având ca finanțator pe dl Sfrijan Dianu.

Gh. A.M. Ciobanu: Popas hyperionic la Varatic

,,De treci codrii de aramă…”
Și codrii au rămas în urmă.
Acum, în fața noastră, e-argintul sclipitor de-nțelepciune și-nvăluit în penumbra de vecernie monahală, a Varaticului.
Comunitatea cuvioaselor măicuțe de aici, își are alături, ,,peste drum”, un nou așezământ de suflet – ,,Centrul Cultural Spiritual” -dominat de personalitatea carpatică a Nemuritorului și mereu contemporanului nostru, Eminescu.

NașulTv Canada – Veronica Balaj: Emisiunea din 5 ianuarie 2018

http://keclips.com/ke-play/Keclips-nasultv-canada-veronica-balaj-emisiunea-din-5-ianuarie-2018-KeMtzBRxWfquE.html

Emilia Ţuţuianu: Când „lacrima se face floare și împodobește amintirile”

Un om, o viaţă

Plecarea dintre noi a doamnei Aspazia Petrescu, poetă şi scriitoare – n. 09.12.1923, Cotul Ostriţei, Cernăuţi – d.23.01.2018, Roman, Neamţ – a declanşat în sufletul meu o tristă dar duioasă şi nostalgică aducere aminte: povestiri depănate, la ceas de seară, cu 2 ani în urmă. Doream atunci să cunosc personalitatea profesorului Ilie Alexandru Barbu Petrescu, soţul domniei sale, cel care a format prima generaţie de contabili la Roman, ca profesor la Catedra de Ştiinţe comerciale (contabilitate) predând la acest liceu din 20 noiembrie 1936 până la 20 martie 1949, când sub sistemul comunist liceul se desfiinţează.
În acest interval de timp îşi exercită cu competenţă şi pasiune profesia. Amintiri duioase, ascunse într-un colțișor al sufletului său, greu încercat se derulau în fața mea prin cuvintele șoptite de doamna Aspazia Petrescu, soția sa.