Maria Diana Popescu: Psihologul Emilia Ţutuianu, în spectacolul oamenilor culţi

Plin de semnificaţii, copleşitor în frumuseţe, pilduitor şi profund, generator al unui ambient spiritual superior, imposibil de ignorat, de pe verticala timpului atrage în mod plăcut atenţia şi va intra în ritmul sufletesc al literaturii contemporane volumul de interviuri „Azi… pentru mâine„, apărut la Editura „EIKON” – Bucureşti, sub semnătura psihologului Emilia Ţuţuianu, directorul revistei Melidonium din Roman, Neamţ. Cele trei sute patruzeci şi două de pagini, cu personalităţi pregătite să supravieţuiască în vreme prin renumele dobândit, sînt o bunăvestire pentru autoare şi se bucură deja de un ecou neaşteptat printre cititori. Mica istorie a fiecărui intervievat şi în integralitate, compartimentările volumului, cu „jocul” intrinsec de perspective, ne oferă, sub acest unghi, prilejul unor bogate reflexii, purtătoare de insignii şi amprente ale unor năzuinţe morale, educative şi formative.

Advertisement

Rămas bun, Minodora Ursachi!

Poate această ultimă întâlnire cu un simbol al urbei Romanului să ne facă mai buni, mai înţelegători și mai umani, în aceste clipe când dictonul memento mori ne învăluie pe fiecare…
Există Demnitatea care nu ţine de șansă: acea atitudine morală de excepţie care ne distinge de ceilalţi, fiind destinată idealurilor nobile. Este acea preţuire ce ne înconjoară – de multe ori fără să ne dăm seama – prin această aureolă doamna Minodora Ursachi și-a câștigat respectul tuturor celor din jurul său.
Demnitatea a fost calitatea de căpătâi a domniei sale. Prin Demnitate și-a îndeplinit datoria, atât profesional cât și spiritual.

Azi… pentru mâine – dialoguri

Dorina Stoica: Îmi caut drumul spre Lumină – Emilia Țuțuianu

volumul de versuri “Pentru tine când vei veni”, Editura “Singur” -2017

O carte de poezie închinată dragostei și prieteniei în care poemele ce sunt pe o pagină în limba română, iar pe celalată în limba engleză traduse de prietenul Dianu Sfrijan, par a se îmbrățișa într-un soi de prietenie a cuvintelor, mai presus de cuvinte.
În prefața cărții, scriitorul Eugen Dorcescu ne atrage atenția pe bună dreptate că : “Sufletele cultivate, educate, sensibile, de o alcătuire diafană, vor fi foarte atente la mesajul și sonurile acestor stihuri.” Îmi permit să adaug, că doar aceste suflete vor rezona cu poezia Emiliei Țuțuianu! Spun aceasta deoarece volumul intitulat “Pentru tine, când vei veni”, pe care l-am citit și îl recitesc cu aceiași emoție, m-a

Mariana Gurza: Centrul Cultural Spiritual Văratic – dulce sunet de clopot

This slideshow requires JavaScript.

Sfânta Mănăstire Văratec rămâne una dintre multele ,,tinde ale raiului”, cum frumos denumea Părintele Teofil Părăian mănăstirea. Frumuseţea şi sacralitatea locului a atras de-a lungul timpului, spre vieţuire şi contemplare, cărturari şi oameni de cultură.

Vorbind despre Mănăstirea Văratec, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, devenită mai târziu Maica Benedicta, a găsit la Văratic: ,,… ceea ce au numit un topos sacru, cum zice grecul, loc sfânt.” Aici veneau personalităţi ale vremii, pentru a se îmbogăţi sufleteşte la şezători şi audiţii muzicale, sau pentru a se destinde în mirificul peisaj din jurul Mănăstirii, primind acea blândă lumină a harului ceresc. Văratecul fiind descris în numeroase opere literare ale autorilor români care au poposit pe aceste locuri.

Diplomă Liga Scriitorilor din România

Emilia Țuțuianu – Interviu cu dna. Rodica Anca

Emilia Ţuţuianu: Intervievata mea este distinsa doamnă Rodica Anca, ,,mama” studenţilor Universităţii din Delhi. Acest apelativ, mărturisesc, mi-a plăcut foarte mult! Cum s-a ajuns la el? Face parte din ,,Peregrinările Prinţului cel Trist”?

Rodica Anca: Vă închipuiți cât am fost de fericită spunându-mi-se „mamă”, în românește, tocmai în „mata” India, mama mamelor. Foarte simplu, mă priveau și mă respectau ca pe o mamă. Peregrinările Prințului se terminaseră, literar, cu mult înainte de India. Dar, cine știe?

E.Ţ.: În volumul ,,Peregrinările Prinţului cel Trist” v-aţi propus să sondați inconştientul uman, profunzimea personalităţii, pentru a descifra şi a încerca rezolvarea acelor stări interioare specific

Argument, contemplare, artă, frumos… şi un nume: Minodora Ursachi

postfața volumului Fenomenul artistic romașcan, Editura Mușatinia, 2016

Minodora Ursachi, muzeograf, publicist, s-a născut la 22 decembrie 1934, în localitatea Negrea, comuna Lascăr Catargi, Galaţi. Urmează cursurile primare în satul natal (1942-1946), Liceul de Fete Mihail Kogălniceanu în Galaţi (1946-1953) şi Facultatea de Istorie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi (1953-1957). După terminarea facultăţii este repartizată ca profesor-muzeograf la Muzeul de Istorie din Roman, unde a activat între anii 1957-1968.
Fire sensibilă, autodidactă, inovatoare, fondează Muzeul de Artă din Roman în anul 1970, unde îşi va dărui 30 de ani de viaţă profesiei de muzeograf (1970-2000).

De la inginerie la filozofie– interviu cu prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu

Emilia Ţuţuianu: Stimate domnule profesor, vă invit la o întoarcere acasă – pe acel drum al ființei umane, în devenire, rost și împlinire. Puteţi să ne comunicaţi o anamneză a vieţii dvs.?

Tudor Ghideanu: Ar trebui să încep, în răspunsul meu, de la momentul istoric real al patriei, când Şcoala naţională a trebuit să fie reclădită de la A la Z în România. Momentul a fost legat de marea industrializare a ţării, când, în Moldova au trebuit constituite fabrici, uzine, combinate metalurgice şi siderurgice la Galaţi, la Iaşi, la Roman, la Oneşti etc. S-a impus şi s-a realizat o dezvoltare simultană a ţării, de pe vremea lui Gh. Gheorghiu-Dej, un fost ceferist de la Bârlad, care a avut dorinţa înfiinţării acelor Şcoli Medii de Mecanică şi Siderurgie. Una dintre a fost deschisă la Roman, străvechea cetate muşatină a lui Alexandru Cel Bun, fiul domnitorului Roman I Muşat. Şi eu, alături de mii de elevi care făcuseră gimnaziul (Şcoala elementară de şapte ani) aveam să mă înscriu la Şcoala Medie Tehnică de Mecanică şi Siderurgie – care, în perspectivă pregătea tehnicieni şi muncitori calificaţi pentru Fabrica de

Mariana Gurza: Emilia Țuțuianu la aniversară

La mulți ani, Emilia!

La aniversări, simțim nevoia de a fii alături de prieteni. Suntem atât de mulți și prieteni tot mai puțini…V-ați întrebat vreodată în ce se măsoară prietenia? Nu, nu în talanți! Nu în interese meschine și lingușeli. Prietenia este un pocal tainic ce adăpostește noblețea, la fel ca iubirea. Un sentiment ce curge ușor, ca apa cea vie într-o lume zgomotoasă. Este prezentă lângă tine la nevoie, să-ți șteargă lacrima din geană. Nu strigă, nu se laudă, nu se trufește. Știe să asculte și îți întinde mâna la greu. Nu cunoaște invidia…Da, Emilia este o prietenă de nădejde.