Dialoguri la ,,Musatinia„ Emilia Tutuianu – Dospinescu „ Un Om cu Suflet și Minte pentru Cultura Mileniului III românesc

Autor: Mariana Cristescu Cuvantul Liber

In contextul actual, cand se intersecteaza atatea informatii in domeniul cultural si cand totul se afla cu repeziciune, ar fi o pierdere daca accentele culturale dintr-o zona sau alta a tarii nu ar intra in atentie, nu ar fi parte din imaginea intreaga a efervescentei culturale nationale. Orice act cultural este un adaos, un castig adus spiritualitatii unei regiuni. O emblema care se diversifica mereu prin valorile create de persoanele interesate de acest palier al existentei. O individualizare spirituala, cu marca fiecarei culturi regionale este absolut necesara tocmai acum, mai mult ca oricand, cand se poate vorbi de un amalgam cultural. Cum sa ne individualizam? Cum sa marcam ceea ce ne caracterizeaza si ne preocupa, decat prin interventii diferite, prin actiuni variate, sustinute cu si din daruire? Acest lucru il exerseaza de ani buni si dna Emilia Tutuianu, din Roman, care conduce Editura Musatinia. In discutia care urmeaza vom intelege ca mai exista oameni pasionati, care nu-si precupetesc fortele intru propagarea unor idei sau in interconectarea de valori culturale.

Veronica Balaj: Doamna Emilia Tutuianu, cum v-a venit ideea acestei edituri pe care cu daruire o conduceti si in ce imprejurari ati pus bazele ei? De ce Editura Musatinia?
Emilia Tutuianu: Aceasta statornica vatra de locuire, in care oamenii au stiut intotdeauna sa manuiasca si spada, si gandul, are incarcatura sa istorica si culturala. Viata spirituala a Romanului a oferit de-a lungul anilor, opere ce au rezistat timpului, dezvaluind valori culturale incontestabile: Cezar Petrescu, Garabet Ibraileanu, (definind Romanul ca leaganul emotiilor sale), episcopul Melchisedec Stefanescu, Otilia Cazimir, Max Blecher, Haralambie Mihaescu, Dumitru D. Botez, Filip Brunea Fox, Sergiu Celibidache, Calistrat Hogas, Mihail Jora, Virgil Gheorghiu si multi altii. Am infiintat Editura Musatinia la indemnul poetului Daniel Corbu, cel care a editat primul meu volum de versuri: Flori de mar, aparut la Editura Princeps Edit, Iasi, 2002. In orasul Roman nu exista la vremea aceea nicio editura laica si se simtea interesul publicistilor pentru o editura locala, care sa fie la indemana tuturor condeierilor. De obicei, cei care publicasera pana atunci editau fie la Piatra Neamt, fie la Iasi si Bacau, asta presupunand costuri mai ridicate. Asa s-a nascut Editura Musatinia, din dorinta de a impulsiona si de a incuraja procesul evolutiv al actului creator romascan. Obiectivul nostru fiind editarea operelor apartinand unor oameni de cultura din Roman, dar si promovarea, incurajarea tinerelor talente. Denumirea Musatinia vine din istoria locurilor, a celor dintai voievozi ctitori ai vetrei Romanului, a glorioasei familii musatine a domnilor Moldovei.
Veronica Balaj: O editura serioasa trebuie sa aiba si o misiune. Care ar fi misiunea editurii pe care o conduceti?
Emilia Tutuianu: Nicolae Iorga a facut mereu trimitere la cuvantul scris: ,,in cartile pe care le alege cineva, le pastreaza si le lasa dupa sine ca mostenire se vede icoana sufletului sau”. Ar putea exista aceste carti fara editor? In ultimul timp, asist cu stupoare la neglijarea rolului pe care il are un adevarat editor. Diminuare impusa tacit fie de societate, fie chiar de cei care publica. In opinia mea, sunt doua categorii de editori: cei care inteleg rostul unei carti habent sua fata libelli , care stiu ca rostul cartii este acela de a comunica, conserva gandirea si valorile umane. Iar el, Editorul, are misiunea sa aduca in lumina aceste valori. Daca tiparirea unei carti implica matriterie, zetari etc., tehnica de acum este simplificata pentru tipograf si devine mai complexa pentru editor. Nu orice scriere predata unei edituri poate fi tiparita asa cum o prezinta autorului.
Veronica Balaj: Vorbiti-ne mai detaliat despre pasii parcursi pana la tiparire
Emilia Tutuianu: De multe ori, manuscrisele predate la editura sunt scrise de mana, ceea ce implica tehnoredactare, corectare, lecturare si eventual propunerea catre autor de a reveni asupra anumitor aspecte. Ma refer la lucrarile ce tin de beletristica. Oricine poate scrie, dar nu oricine poate ajunge scriitor, poet etc. Primii pasi ai unui posibil condeier sunt calauziti si de un editor competent, in ipoteza in care un autor obtine in prealabil girul unui filolog sau critic literar. Editurile cu multe aparitii lunare functioneaza la parametri mult mai largi: secretar, lector, redactor, corector o echipa intreaga, care pune la dispozitia editorului lucrarea care urmeaza sa fie tiparita. Si acesta ia decizia finala. Lucrurile se schimba cand vorbim despre o editura dintr-un oras de provincie, precum Romanul. O editura nu mai poate lucra la acesti parametri pentru ca costurile nu pot fi acoperite. Eu, de exemplu, cumulez toate aceste roluri: de tehnoredactor, lector si corector. Si culegerea textului este de multe ori foarte anevoioasa, cere timp, consum nervos. La carti de specialitate, autorul isi asuma in totalitate corectitudinea datelor, editorul putand interveni doar la punctuatie, lexic, gramatica, ca si in cazul lucrarilor din beletristica, unde se are in vedere si compozitia, exprimarea, mesajul lucrarii. Nu am admis niciodata sa editez o carte cu erori, ambiguitati. Nu de putine ori sub ochii mei au stat texte, notite (ma refer la monografii care au fost prezentate ca niste povesti), haotic structurate, dar odata regandite au devenit adevarate bijuterii culturale. Nu poti, nu ai dreptul sa ignori acele valori care pasesc timid pe acest drum si au nevoie de ajutorul tau. Cat i-a trebuit lui Holderlin ca sa fie cunoscut in lumea intreaga? Decenii intregi au trecut pana ce el a fost cunoscut. Sau Tiganiada lui Ion Budai Deleanu, care a fost editata in 1875 si nu in timpul vietii autorului? Cine a pierdut? Literatura romana, noi toti pentru ca am fost lipsiti de efectele unei capodopere ce ar fi influentat pozitiv evolutia literaturii noastre. Imi vine in minte acum dedicatia scrisa de Shakespeare la sonetele sale: “singurului creator fericire deplina si acea vesnicie fagaduita de nemuritorul nostru poet. Binevoitorului si indraznetului editor. Deci, eternitatea poetului este asigurata de aceste editari. Textul cartii, imaginea, suportul material, intreaga arhitectura a unei carti pe care un editor adevarat le aplica si le respecta atunci cand editeaza o carte exprima esenta societatii insasi starea intelectuala si artistica a acesteia. Asta nu trebuie sa scape din vedere un editor.
Veronica Balaj: Inteleg ca un scriitor adevarat nu trebuie sa piarda nimic din spiritul critic al vremii si editorul trebuie sa intuiasca aceste adevaruri care trebuie cunoscute la timp si sa faca tot posibilul sa le salveze. Puteti sa-mi dati un astfel de exemplu, din experienta dumneavoastra?
Emilia Tutuianu: Orice opera editata se apropie de realitatea in care s-a nascut. Si ea trebuie editata si tiparita la vremea si timpul potrivit. In anul 2008 am scris si editat u n volum bibliofil, dedicat poetelor: Ioana Balaban, Irina Brandusa Irimescu si Viviana Michiu, plecate mult prea devreme dintre noi. Umbre ce dispar iremediabil, ceea ce nu se intampla cu vesnicia, aceasta implacabila eternitate abstracta si impenetrabila gandirii noastre. Un volum argumentativ despre ceea ce a pierdut literatura romana prin moartea prematura a acestor poete. Am realizat acest volum printr-o frumoasa colaborare cu scriitorul pietrean Emil Bucuresteanu. Si tot in anul 2008 am retranscris si editat pentru prima data, cu deplin curaj si inalta responsabilitate , Chronica Romanului si a Episcopiei de Roman, opera datorata marelui episcop Melchisedec Stefanescu (sec. al XIX-lea), istoric de mare valoare, atat de pretuit de catre Nicolae Iorga. O lucrare care a necesitat doi ani de munca asidua, pentru ca a fost nevoie de insusirea unor informatii despre scrierea slavona si tehnoredactarea cu multa atentie a textului original. Lucrarea s-a bucurat de sprijinul profesorului univ. dr. emerit Tudor Ghideanu, specialist in istoria filosofiei romanesti. Da, aceasta este responsabilitatea si rostul Editurii Musatinia. Sunt zile si nopti de lucru si lectura, depasirea unor momente critice, inclusiv de sanatate, momente de cautari si incertitudini materiale si toate aceste zbateri pentru a transforma cele cateva sute de pagini de manuscris in zeci de pagini de istorie culturala.
Veronica Balaj: Si care ar fi cea de a doua categorie de editori?
Emilia Tutuianu : De fapt, cea de a doua categorie sunt produsul societatii de acum. Se editeaza mult, orice, fara valoare culturala, doar pentru castig financiar. Si, culmea, acesti editori nu dau faliment stiu sa se descurce. Aceste edituri percep bine cererile comerciale ale pietii si initiaza publicarea unor carti destinate anumitor categorii de cititori. Lucrari care intra in zona kitsch-lui, a gusturilor indoielnice, a subculturii. Oameni care nu mai stiu sa admire frumosul, sa accepte modele de mare tinuta morala si culturala si nu mai stiu ce este altruismul. Pentru acesti editori calitatea nu mai conteaza si vai de cultura care se face cu scuze, vai de natiunea care se justifica si nu are capodopere.
Veronica Balaj: Distinsa doamna Emilia Tutuianu, motivatia implicarii dumneavoastra in viata culturala a zonei din care faceti parte are desigur si coordonate particulare. Sa incepem cu acestea…
Emilia Tutuianu: Am urmat Liceul Roman Voda din Roman si Facultatea de Filozofie, Iasi, unde am avut sansa sa cunosc oameni de mare valoare ai culturii romanesti: Gheorghe A.M. Ciobanu, Tudor Ghideanu, Daniel Corbu, Sorin Ullea, Ion Rotaru, episcop Ioachim Bacauanul, staret Ciprian Zaharia, preot Ilarion Argatu, staret Iustin Parvu, personalitati complexe, care au fost adevaratele mele repere culturale in devenirea mea ca poet si editor. Aceste modele mi-au marcat traiectoria existentei. Colaborarea fructuoasa cu publicisti ca: Mariana Gurza, Mariana Cristescu, Rodica Cernea, Maria Rugina, Tudor Ghideanu, Constantin Tomsa, Petrus Andrei, Constantin Enianu, cat si frumoasa prietenie legata cu publicisti romani din diaspora ca: Maria Diana Popescu, Vavila Popovici, Iulia Barcaroiu, Adrian Erbiceanu, Ioan Miclau, Ben Todica, Octavian D. Curpas, ma motiveaza sa merg pe acest drum si sa continui aceasta munca. Da, exista o implicare totala in tot ceea ce fac. Viata culturala a zonei ma preocupa in mod deosebit, incerc mereu sa descopar ceva in cartea veche, in autorii de azi. Exista ceva ce nu pot explica. Dragostea pentru oameni si mirosul cartii ce isi va gasi locul in biblioteca. Este o traire unica, care ma implineste cu fiecare aparitie. Asa inteleg sa traiesc, pentru cei de langa mine, oferindu-le o picatura din sufletul meu, prin tot ceea ce fac.
Veronica Balaj: Am inteles ce calitati trebuie sa aiba un editor si care este contributia dumneavoastra la editarea unei carti. Spuneti-mi ceva despre lectura, mai sunt citite aceste carti?
Emilia Tutuianu: Lectura nu e doar un joc gratuit, pentru infrumusetarea ornamentala a vietii, ea e umana si exista prin amprenta omului. Spiritul omului trebuie intretinut si de focul sacru al lecturii. Prin lectura se stabile ste ceremonios si inalterabil legatura Cuvantului cu Omul. Prin lectura incercam sentimente sacre, magice. Chiar daca viitorul sta sub sceptrul tehnicizarii, omul ramane sub acelasi dintotdeauna semn al perenitatii, al bucuriei de a simti vesmantul concret al ideilor din carte… Veronica Balaj: Care credeti ca e viitorul cartii in conditiile in care formatul electronic castiga teren?
Emilia Tutuianu: Sublimul nu poate fi atins prin intermediul calculatorului, el se identifica cu natura, care ne ajuta sa-l definim. Avand in mana opera unui om, trairile sale, gandurile sale, incerci acele emotii si le traiesti, pe cand lectura virtuala anuleaza aceste trairi. Relatia dintre fiinta umana si calculator a devenit o problema importanta in ultimii ani. Exista doua puncte de vedere in legatura cu acest lucru: primul cercetarile asupra calculatorului au incurajat oamenii sa considere creierul uman ca fiind asemanator unui calculator, o metafora intrinsec periculoasa, deoarece ignora anumite aspecte importante ale fiintei umane, de exemplu: constiinta sociala, moralitatea, responsabilitatea sociala, liberul arbitru etc.; a doua incercare – este de a produce calculatoare inteligente. Dar se pune intrebarea: este de dorit sa se realizeze calculatoare care sa emuleze oamenii. Cartea este absolut necesara fiecarui om. O carte e scrisa de om si pentru oameni. De aceea s-a pastrat in timp, fie pe manuscrise, foi de papirus, ceea ce au scris oamenii, si tocmai aceste lucrari vechi demonstreaza iubirea fata de carte, necesitatea unei carti, pentru a descoperi si descifra sentimentele generatiilor trecute, gandurile, aspiratiile. Vi-i puteti imagina pe Socrate sau pe Platon in fata calculatorului? Acesti giganti ai artei dialogului, care au recurs la strategii ale vorbirii pe baza agerimii gandirii, a simtului limbii, a luptei de opiniiï¿½ce ar spune despre timpul pe care il alocam azi calculatorului? Sau, genialul Aristotel, care ne-a demonstrat exigentele sale fata de limba ï¿½ claritatea, eleganta si accesibilitatea ei in relatiile interumane? Daca la inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu, atunci in carte este viata s i viata este Lumina Oamenilor. O lumina absolut necesara pentru a ne putea intelege si tolera intre noi. Veronica Balaj: O editura poate fi si o afacere rentabila in Romania? De ce anume ar depinde acest lucru?
Emilia Tutuianu: Daca faci parte din prima categorie de editori enuntata mai sus, categoric nu! Este prea multa uzura fizica si psihica. Dar daca faci parte din a doua categorie si mai faci si ceva politica, poti reusi. Aproape niciodata nu s-a vorbit de cate responsabilitati trebuie sa se achite un editor, niciodata munca lui nu a fost apreciata si asezata acolo unde este locul ei darmite sa mai fie si platita. Fiecare editor pune o amprenta personala asupra publicatiei. El ajunge sa se identifice cu acea lucrare, de aceea uzeaza de intreaga pricepere si migala in alegerea formei optime inaintea tiparirii. Ma bucur ca volumele editate la noi au fost receptate si apreciate, la adevarata lor valoare, atat de catre autori, cat si de cititori, ceea ce demonstreaza ca ne-am gasit un loc bine meritat in cadrul existential al celorlalte edituri din tara.
Veronica Balaj: Este apetitul cultural al romanilor scazut? Poate fi stimulat?
Emilia Tutuianu: Din pacate, foarte putina lume mai achizitioneaza o carte sau mai frecventeaza o biblioteca. Se uita ca gratie puterii si influentei cartii se nasc idei si actiuni care pot duce la schimbarea lumii in bineï¿½Parca nimeni nu-si mai doreste o schimbare parca este o concurenta de supravietuire, oricum si in orice fel valoarea umana a disparut, se traieste instinctual
Veronica Balaj: Care ar fi cateva din titlurile si autorii volumelor aparute pana acum la Editura Musatinia?
Emilia Tutuianu: Am editat pana in momentul de fata peste 120 de carti, intr-o paleta diversa, plecand de la monografii, albume de arta, literatura, studii muzicale, filosofice, poezii etc. Amintesc doar cateva: Constantin Noica in context european, autor Carmen Emanuela Biru; Miorita mit triadic, autor: Gheorghe A. M. Ciobanu; Startun, intre temnita si vecie, autor Victor Leahu; Chivotul syncategorematelor si infinitul, autor Tudor Ghideanu; Melchisedec lumina ortodoxiei, de Tudor Ghideanu; Ben Todica, Ambasador al romanismului in lume; Ontifonismul, Omnifonismul, Olnifonismul, autor Gheorghe A. M. Ciobanu; Gh. A. M. Ciobanu Mecena medic si misionar Teodorescu si multe altele. Veronica Balaj: Care sunt strategiile culturale in ultimii ani? Cum ati incercat sa impulsionati activitatile culturale romascane?
Emilia Tutuianu: Am alocat din timpul meu liber aparitiei unei reviste, Melidonium, atat in format tiparit, cat si on-line, in paginile careia am promovat indeosebi autori romascani. Din nefericire, aceste idei generoase au obtinut girul mai ales al scriitorilor si poetilor din diaspora si din tara si mai putin al celor din zona.
Veronica Balaj: Care sunt directiile in care vedeti dezvoltarea editurii? Altfel spus, ce proiecte de viitor aveti? Ce anume urmeaza sa mai publicati? Vorbiti-ne putin despre urmatoarea aparitie.
Emilia Tutuianu: Nu vom renunta la principii. Ne vom pastra crezul de a edita operele scriitorilor ce merita a-si gasi locul in biblioteci. Vom incerca sa dam o sansa celor care merita sa aiba o carte. Poate, daca am avea sprijinul celor care raspund de cultura romascana, ne-ar fi mult mai usor de a lasa o zestre culturala mult mai bogata acestui tinut incarcat de istorie. Exista, din pacate, multi autori necunoscuti care din motive financiare nu reusesc sa se bucure de publicarea scrierilor lor. Nu putine au fost momentele cand am reusit sa sprijin financiar poeti, consacrati acum, si sa-i promovez asa cum merita. Acum, lucrez la volumul Cartea cu vise, a pictorului Gheorghe Stoica, ce reprezinta scrierile si nazuintele unui tanar ce batea la portile vietii la varsta de 17 ani, in perioada 1947-1948, visele, gandurile unui poet de real talent, ce merita citit si cunoscut, un vis implinit postum pentru artistul Gheorghe Stoica. Veronic
a Balaj: Integrarea dumneavoastra in spatiul spiritual din zona este o implinire? Sunt si greutati in acest sens? Cum va recepteaza oamenii interesati de acest segment al vietii?
Emilia Tutuianu: Intre profesia de psiholog si editor exista o puternica legatura, o consider parte componenta atat a pregatirii mele profesionale, cat si a aspiratiilor mele. Relatiile umane, sociale, pe care le cultiv prin intermediul profesiei mele, se impletesc armonios cu trairile si gandurile unor oameni talentati, care trec in nemurire lasand in urma lor o carte. Am reusit sa editam multe carti de referinta pentru orasului Roman: Istoria bibliotecii, Istoria muzeului de Arta, Cronica Romanului si a Episcopiei de Roman etc. Prin toate volumele editate, am contribuit la zestrea de aur a culturii romascane, am inscris in circuitul culturii nationale opere ce au apartinut unor personalitati demult trecute in uitare. Anitas vanitatum et omnia vanitos? Nefiind implicata politic, uneori suntem marginalizati de autoritati, oamenii de cultura din tara si strainatate ne sunt alaturi. Fiecare aparitie, pentru noi este o implinire. Orgoliile niciodata nu le putem opri. Nu am sa inteleg niciodata de ce? In cultura, vorba lui Nichita Stanescu, este loc pentru toata lumea. Cartile editate de noi sunt trimise in toate colturile tarii, prin donatii la biblioteci si prin mediatizarea lor pe internet, in paginile revistei Melidonium. Si, credeti-ma, este o mare satisfactie pentru mine sa vad cum aceste carti sunt receptate si asimilate de alti scriitori si publici sti, cum intra in atentia criticii literare si isi gasesc ecou in paginile revistelor de specialitate. Cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom duce menirea mai departe, in ciuda vremurilor ce stiu sa vremuiasca. Veronica Balaj: Va multumesc si va doresc sa continuati cu succes nobila dumneavostra misiune.