Gheorghe A.M. Ciobanu – Portrete printre rame: Emilia Ţuţuianu Dospinescu

sensibilă, interiorizată, lirică, ordonată, criticistă, ascendentivă, imaginaţie creativă, vizualică, dualică, modestă, sinceră, atentă

Dacă, pe parcursul acestei mini-galerii de „creionări”, în „allegretto”, a câtorva oglindiri contemporane, am întâlnit unele „personalităţi accentuate”, iată acum şi o „rara avis”, ce ar putea constitui o altă grupare psihologică, pe care s-o denumim acum, „pro domo”, cu atributul de „paralongată”. Un „para” ce te poartă cu gândul la cele trei surori Brontë, din care una orbitează în jurul corelaţiei noastre, chiar şi prin prenume – Emily. O Emilia bucovineancă, devenită, apoi, romaşcancă, roman-vodistă, ca universitate, ieşeancă şi, în prezent, de aproape un deceniu, o „dirijoare” sensibilă de condeie literare, primul, ca poetă şi eseistă ce este, iar secondo, ca „his master’s voice” a Editurii Muşatinia, unde se întâlnesc autori din toată ţara.

Un nume ce reprezintă o fiinţă planetară deosebită: sensibilă, interiorizată şi nemulţumită de înfăptuirile lui „a fi”. Un „sin” trigonometric care, în devenirea ei spre maturitate, a cunoscut o amplificare exponenţială.

Poezia ei se înscrie pe „sinusoida” de mai sus, pendulând discret între metafore antice şi trăiri proprii. Apelează la un limbaj imponderabil, deşi meditaţia ei reverberează adâncimi dense de gând.

Editura Muşatinia s-a impus de la început, atât ca autori, cât şi ca întruchipare tipografică. Să amintim şi pe soţul ei, coordonatorul editurii – Dorin Dospinescu cât şi pe redactorul şef, Feliciei Dumbravă. Lucrările editate aici apelează uneori, la multiple limbi străine, la limbaj matematic sau la scriitură muzicală.

Nu de mult, a înfiinţat şi fondat, Societatea Culturală George Radu Melidon, care editează revista culturală Melidonium şi revista-online Melidonium, o publicaţie ajunsă în a fi cunoscută la nivel planetar. Prin toate acestea, Emilia s-a impus mult pe tot perimetrul moldav, ca şi dincolo de el, reuşind, de îndată, să polarizeze, nu doar emblematic, ci creativ, o multitudine de personalităţi culturale. Şi în acest complex spiritual, prezenţa ei centrală, psihologic şi managerial, este firească şi binevenită. Un condei ales, ce ştie să-şi aleagă şi alte condeie.

A plecat la drum, în acest amalgam de afirmări şi de negaţii, învăluită într-o fragilitate care, „duralex”, s-a metamorfozat într-o combativitate, nu baricadistă, ci de areal feminin. O alăturare, rar întâlnită, de eforturi continue şi de un „noli tangere” impresionant. O revoltă, în universul ei interior, orice „nu trebuia” de alături, dar aceasta nu o opreşte să se retragă total, spre a-şi prefigura ceva neobişnuit, care să-i încununeze propriu-i „Eu”, cu un „Ave” intim.

O Emilie „ego-centrică” şi „alter-demiurgică”, ce pare că a făcut mult prea mult, în această mult prea puţină jumătate de secol, în care, până acum, a vieţuit.

din volumul Gheorghe A.M. Ciobanu Portrete printre rame, pag. 60